Am achizitionat formele de minisufleu pe care le tot cautam de ceva vreme si nu apucasem sa le testez defel. Un pranz foarte usor si doar 6 oameni la masa: ocazia perfect sa incerc fortele cuptorului si pe cea mai delicata dintre variantele posibile de prajiturica...un sufleu.
Sufleul ne-a fost transmis de catre rafinatii francezi si reprezinta testul suprem pentru bucatarul cu veleitati artistice. Creaturile astea sunt fiinte firave si tare simandicoase. Se cer dichisite, vor tandrete si multa atentie. Te obliga sa tratezi cu maxima consideratie totul: de la temperatura din camera, la gradele la care trebuie sa mentii ingredintele, la materialul vaselor in care pregatesti domnitele. Mi-a fost un pic teama de testul cuptorului, dar, pentru inceput, cred ca e acceptabil.
Minisufleurile de caise au iesit asa cum le asteptam: fine si subtile, aproape rusinate sa iasa din cuptor si tare timide in a se inalta semet. Se servesc fierbinti cu multa grija si un vin rafinat. Sunt spectaculoase atunci cand se aduc la masa, dar se cer pregatite pentru un numar mic de musafiri si trebuie sincronizate pentru a fi servite in momentul in care sunt scoase din cuptor.
In rest, e poveste....
Si acum sa va povestesc cum se pregatesc.
