Trebuie sa marturisesc ca a fost momentul cel mai autentic trait in UK - scones erau primele pe lista dulciurilor englezesti de incercat si nu vazusem decat variante de supermarket care aratau deprimant asa ca experienta din ceainarie a fost transfiguranta. Intr-o dupa-amiaza de sambata ploioasa si rece dupa ce m-am pierdut cateva ore cu Elena prin Tate Modern minunandu-ne de imaginariumul straniu al artistilor futuristi sau avangardisti, ne-am ascuns de picaturile mici si dese in prima ceainarie care ne-a iesit in cale, la poalele catedralei stimabilului domn Wren, in fata unui palc de copaci de un verde crud cum numai ploaia londoneza poate sustine.
Dupa o hoinarire lenesa printre rafturile de ceaiuri si accesorii, am comandat fara ezitare - meniul Five o'clock (English tea & scones with clotted cream and strawberry jam). Verdict: mirific. Minunatele prajiturele putin dulci erau usor prajite, iar smantana groasa si cremoasa era completata perfect de dulceata puternica a capsunelor aromate.
Ieri am incercat sa recreez atmosfera si caldura unei dupa-amiezi perfecte si, cel putin din punct de vedere al gustului, mi-a reusit binisor :).
Varianta mea a combinat arome de iarna - portocale si merisor uscat - iar gemul de capsune a fost variat si de o delicioasa crema de roscove (un inlocuitor bio destul de reusit pentru Nutella).
Scones - sunt de fapt niste painici scotiene care pot fi dulci sau sarate, cu diverse umpluturi delicioase. Cele clasice se servesc de obicei dimineata cu smantana groasa si dulceata si, obligatoriu, cu ceai.
Se fac rapid, sunt un acompaniament perfect pentru o ceasca de ceai si se pot praji cu succes in toaster pentru dimineri reci de iarna.
