sâmbătă, 29 septembrie 2012

1001 de nopti

Vinete umplute cu couscous


             A trecut vara. Parca imi vine sa spun ca a trecut repede, dar, totusi, nu. A fost o vara plina, agitata, aglomerata. Imi vine sa spun o vara ca oricare alta, dar parca, totusi, aparte; cu muzica noua si sunete dulci, cu arome intense si zumzait de gaze in felinare, cu lumanari si neoane si lampi cu gaz.
            A trecut ea, draga, si luna septembrie. Ca prin farmec. Fara sa ma anunte macar, fara sa treaca sa lase o semnatura in cartea de oaspeti.
            Zboara zilele ca nebunele si raman doar povestile. Sheherazada sopteste. Nu disting inca bine ce istoriseste, dar o ascult. Eu va povestesc in seara asta magia ce mi-a fost dezvaluita mie parca ieri-alaltaieri. Cu fete zambitoare, cu guri flamande, cu chicoteli infundate, cu chiote din suflet, asa imi doresc sa ma bucur de masa intotdeauna. Pe neasteptate, fara graba, fara incrancenare, cu ei, cu altii, cu cine pofteste si cine se nimereste, cu rasete si cu drag.

Storyteller: Here again, milady?
Scheherezade: These people sit for hours, just listening.
Scheherezade: It's a miracle.
Storyteller: People need stories, more than bread, itself.
Storyteller: They teach us how to live, and why.

 

Povestea de azi e una invinetita de invidie pentru aromele inca necunoscute ale Orientului.
Astept cu infrigurare clipa in care voi pasi pe tarm asiatic sau african, visez aerul uscat, aromele dulci si condimentele intepatoare. Pana atunci, insa, povestile imi vor tine de foame si de sete si de dor de duca.
Haideti cu mine sa le depanam!

Vinetele nu-mi plac de regula decat in salata si in tocanite neaose de legume - le simt greoaie si un pic pretentioase. Le gust cu drag dar cu masura pe gratar si niciodata in musaca. Reteta asta m-a atras pentru...well...poza de revista peste care am dat. Promitea vis de arome din vechea Arabie, gusturi nebanuite si incantarea simturilor si, boy, did it deliver! Am reusit sa fur o singura bucata si va trebui sa repet pentru a savura cu adevarat preparatul. Couscous-ul delicat aduce o lejeritate pe care mi-o doream, legumele crocante si cimbrul puternic aromat il completeaza perfect si masa de duminica nu va arata niciodata plictisitor cu astfel de barcute in mijloc.