Foodiebreak - Pack and go

Weekend catre undeva si prima experienta cu adevarat bulgareasca

I am not your rolling wheels
I am the highway
I am not your carpet ride
I am the sky

         Pentru orice ma cunoaste este evident ca idea de a face bagajul, a te urca in masina si a conduce catre o destinatie necunoscuta egaleaza perfectiunea. Pentru orice altcineva probabil devine clar ca idea unei experiente culinare inedite, a unui aer proaspat prin locuri noi este un cadou ideal.

         De curand, pe neasteptate, pe furis si graba, cu multe "dar..unde?, dar...de ce acum?, dar...ce sa iau cu mine? dar..ce cautam la granita?", am gustat, din nou, cu imbucaturi hulpave si simturi bulversate, din ea, draga de viata, asa cum trebuie sa fie: surprinzatoare, amuzanta, altfel.
        Un drum lung si ingust incadrat de copaci scuturati pe jumatate, soarele in ochi, acorduri cand zbuciumate, cand lenese trepidand din difuzoare, cateva ore si...Voila!..un vechi oras medieval se intinde pe coastele unui deal printre paturi de ceata ce abia se ridica si suvite de fum subtire.
        Albena, Nisipuri, all inclusive, romani multi, chirilice, putin Balchik...e tot ce stiam despre Bulgaria si, in afara de domeniul Reginei care m-a incantat acum cativa ani, nimic nu ma atrage.
        Nu am aflat multe altele. Cetate cu ceva ziduri pastrate, muzee zgribulite, insulita invaluita in ceata, scari, frig, scari, soare, romani, masini multe, hoteluri cochete cocotate in varf de deal, panorama la -3, scari. Asta am adunat in doua zile in care parca am condensat saptamani de experiente noi. Asta plus mancarea bulgareasca. Pentru prima data, cu inima deschisa, cu fata in stare de soc in fata meniului pana cuiva i s-a facut mila de bietii turisti si s-a milostivit cu o varianta in engleza, cu intrebari candide puse chelneritei grabite sa aduca zeci de pizza si paste in jur. Dar bulgaresc ce aveti? Si a fost bine ca am intrebat, foarte bine.
Imi place sa merg pe mana chelnerului atunci cand zambetul e larg si ochii rad la auzul cuvintelor cheie: "tu ce ai manca?". Poate fi riscant, dar te rasplateste, de asta data cu surprize foarte placute: cu sache de multe feluri si pita cat farfuria, cu vase aburinde si cel mai bun tort de biscuiti incercat vreodata.
       Astazi va iau cu mine in periplu de o clipita, intr-o sorbitura de ultime raze de soare si cafea fierbinte.
       Maine va invit sa incercati. Urcati-va in masina si cale batuta catre...unde vreti...catre nicaieri..catre cine vreti sa fiti maine!

   Buna dimineata!
   Nu imi place idea de bufet la mic dejun, nu pentru ca nu mi-ar placea varietatea, dar, de asta data invariabil, farfuria mea arata asa:

   Greu mi se mai face pofta de masa de pranz, dar, dupa catarari si zeci de trepte si ras mult si maini inghetate, caldura din restaurantul capitonat cu lemn si cuptor dogoritor in centru patrunde molesitor si seducator in oase si in suflete.
     

     Am gustat din Bulgaria si prima impresie nu e deloc rea. Prima recomandare "traditionala" a fost orice fel de sache/sach. Sache-ul este de fapt vasul plat de lut pe care sunt gatite si servite o varietate fantastica de amestecuri cu legume si carnuri.
Noi am incercat:

 Sache cu Kyufte de vitel si legume 






           

          Sache cu porc, pui si ciuperci









   Sache cu porc, cartofi aromati, ou si telemea. 

   Au fost aromate, fierbinti, cu un sos delicious si legume zdrobite de atata impleticire in vas.
  Au fost enorme, satioase, numai bune pentru a incalzi sufletele intr-o amiaza de toamna rece si sunt, cu siguranta de incercat.
Meniul avea vreo 10 pagini asa ca veti gasi, cu siguranta, ceva interesant.

   Desertul, partea mea favorita, a venit ca un supliciu dupa masa indestulatoare, dar unul atat de dulce. Cel mai bun tort de biscuiti pe care vi-l puteti imagina a fost aromat, plin de crema de ciocolata si miere si nuci si ciocolata alba si....Dar asta e poveste lunga.

Mergeti de incercati!

Pana data viitoare :)