Livada de ciresi si amintiri din copilarie

Tort cu cirese si nuca de cocos

Sfanta mea Elena. Din nou. De fiecare data incercare de a surprinde. De fiecare data batalie intre dorina perpetua de a face orice cu ciocolata si convingerea ca toti isi doresc fructe (the drag!!!). Saptamana trecuta mi-au rasarit in cale primele cirese. Nu ciresele timide, abia parguite, galbuie cu putina roseata in obrajori care promit multe cu putina dulceata izbutita din primele incercari ale lui mai, nu, ci varianta lor in plina forta: rubinii, dulci si zemoase, carnoase si cu obrazul obraznic de ferm :).
Am crescut cu cirese. Cirese din livada adunate direct din cei peste 15 arbori batrani. Ii plantase bunicul si ii pazeam in fiecare vara cu bunica sa nu ii rupa copiii de la scoala din vecini mai ceva ca Nica a lui Creanga. Ma linistea teribil sa stau la umbra ciresului cocosat cu trunchiul noduros si gol pe dinautru care isi tragea inca seva prin cine stie ce miracol, dar care reusea sa faca cele mai dulci si negre fructe cu putinta. Noi, copiii, le puteam aduna usor calarind bietul trup de batranel cocarjat si le mancam lacomi pe patura langa o carte cu ultimele aventuri ale lui Jules Verne sau cautand comoara piratilor. Bunica ne amuza facand coronite din flori si punandu-ne, da, bucolic, cercelusi la urechi.
Ciresele vor fi mereu speciale pentru noi, gustul lor mereu "din trecut", "de acasa", "din gradina" si, mi-e teama, greu de egalat.
Poate din acelasi motiv, am evitat mereu sa fac prajituri cu cirese. Pare fortat, usor contra prospetimii cu care am fost obisnuita, prepararea lor termica mi-e aproape antipatica. Anul asta, insa, a castigat teren nostalgia gustului si dulceata surprinzatoare a fructelor gasite la piata. Instauram o noua traditie? Poate...pana la propria livada, cu ciresii plantati de un viitor bunic pentru viitoare nepotele poate la fel de indragostite de vara.


Tort cu cirese si nuca de cocos

Tortul este unul perfect pentru primavara-vara. Este racoritor, nu foarte dulce, putin exotic din cauza cocosului si placut parfumat. Estetic vorbind, este o incantare, iar ciresele sunt reginele cu adevarat.
Din experienta mea, cocosul este un copil teribil al fructelor - fie il adori, fie il urasti cu pasiune - asadar, e indicat sa va asigurati ca toti invitatii apreciaza din suflet acest ingredient pentru ca tortul de fata abunda in aroma de plaja tropicala

Ingrediente

Blat
250 g faina
250 g zahar
250 ml lapte de cocos
125 ml ulei
3 oua
200 g nuca de cocos
1 praf de copt
1 zahar vanilat sau esenta vanilie
50 ml kirsch (sau orice lichior de cirese)


Crema
450 g branza de vaci (sau mascarpone)
300 g frisca
200 g zahar pudra

Sirop
250 ml apa
50 g zahar
50 ml lichior cirese

In plus
1 kg cirese
1 plic gelatina incolora

Blatul se prepara rapid si foarte simplu - se amesteca ingredientele uscate intr-un bol, separat, se bat ouale intregi cu laptele de cocos si uleiul pana se obtine o crema consistenta in care se adauga lichior de cirese. (Imi permit un interludiu: laptele de cocos pare bizar, dar se gaseste oriunde, mai nou. Eu am gasit in Mega Image si este delicios - foarte consistent, cu un pregnant iz proaspat si parfumat). Crema se amesteca cu ingredientele uscate si cu nuca de cocos si totul se coace in cuptorul bine incins destul de mult, aproximativ 1 ora si 20 minute (cocosul ingreuneaza putin coacerea).

Crema este doar o combinatie proaspata de branzica usoara (eu am folosit Branzica de vaci cremoasa de la Dr Oetker - puteti inlocui cu Philadelphia sau mascarpone), frisca bine batuta si zahar pudra.

Blatul se taie in 3, se insiropeaza cu amestecul obtinut din fierberea apei cu zahar si lichior si se asambleaza astfel: un strat de blat, unul de crema, cateva cirese  presarate. Ultimul strat de cirese va fi foarte dens (le asezati practic unele langa altele in cercuri concentrice) si, la final, va fi acoperit cu un start de gelatina (Tort gelee incolor).

Dupa cateva ore la frigider este gata de savurat langa un pahar de sampanie rece :)

Vara racoroasa cu cirese la urechi sa aveti!