vineri, 3 august 2012

Nici vacanta, nici voiaj, nici city break. Poate..pelerinaj

Algo para picar sau pelerinaj la altarul maiestriei spaniole. Ole!

Tapas bar - Barri Gotic, Barcelona

                 Nu sunt obiectiva. Nu as indrazni sa cred ca pot. Nu in ce-o priveste pe ea - senzuala, torida, pasionala mea Spanie. E a mea, da. Mi-am insusit-o odata cu castellana melodioasa in care pana si cel mai arid text suna seducator, odata cu primele batai de inima suspendate de zarirea unui edificiu modernist rasarit din senin, odata cu primul turn mudejar ivit dupa o colina stancoasa, odata cu prima inghititura de sangria autentica la umbra unui portocal.
Spania este prima tara pe care am vizitat-o vreodata, prima de care m-am indragostit iremediabil, prima de care mi se face dor atunci cand nu imi iese in cale suficient. Iar prima dragoste nu se uita. Parca asa se spune.

dar poti incerca sa cresti

                Bucataria spaniola nu se rezuma la retete abil mestesugite de bucatari buni sau la bunici dibace, bucataria spaniola se traieste, se danseaza, se canta, se respira. E pasiune pura si elibereaza energie ce o transcende pe cea calorica.
               Ei, iubirii dintai, ii inchin azi un pahar si o postare cu promisiunea ca ma voi intoarce cu drag de fiecare data cand drumul se va lasa purtat intr-acolo.


De primero

Tapas rafinate - Restaurant Placa La Seu, Barcelona




Para picar, Placa La Seu, Barcelona
Nu ma hazardez la un curs de istorie culinara. Ati auzit deja de tapas si tortilla, de paella si jamon, de crema catalana si sangria. Spaniolii mananca bine (prea bine uneori), mamanca mult (singurul loc in care ma sperie dimensiunea portiilor, mai ales pentru ca savoarea lor nu ma lasa sa ma opresc usor), mananca colorat si divers, mananca des si galagios, mananca in familie si in grup, mananca pentru a trai si traiesc pentru a manca. Ar fi amuzant sa putem decoperi pe indelete pestele divers si tocanele aromate din Tara Bastilor, cofetariile inedite din Madrid, secretele unei tavi de paella perfecte in Valencia sau faptul ca Andalucia nu este doar locul de nastere al sherry-ului ci si al conceptului de tapas.


Istorie gasiti in carti, povesti accesibile la celalalt capat al firului, retete in Good food.
Astazi as vrea sa va dau sa gustati din Spania mea (poate ar trebui sa spun doar din Catalonia mea si putin
din Castillia y Leon), cu speranta ca va fac pofta - pofta de mancare, pofta de calatorit, pofta de aventura, pofta de povesti, pofta de altceva. Asadar...veniti de va infruptati!

Jamon - el cerdo y el "porque"

De segundo

      Sa incepem cu "de cand". Din vremuri demult apuse, de cand invatam ce inseamna sa intelegi ce si cum sa mancanci, de ce e important sa te bucuri, de ce e bine sa imparti cu cei de langa tine nu doar chifla cu coaja crujiente, ci pasiunea, placerea, ideile.
     Stiu ca ei nu inteleg asta pentru ca ma incapatanez sa scriu in romana, dar, multumesc Patro pentru primul Jamon Serrano, multumesc Maria Angeles pentru prima tortilla si empanadas, multumesc Alex pentru prima salata cu sparanghel si creveti, multumesc Clara pentru prima portie de puerros cu nueces, primele capere si, ciudat, dar, primul fondue. Mi-ati deschis un drum delicios spre aromele unei provincii si bratele catre o tara cu adevarat primitoare.
Pentru ca e bine sa te lasi surprins
"Georgi, are antenute!!!"
























     Sa continuam cu "de ce".  Pentru ca totul e culoare, savoare, bucurie. Pentru ca nu poti decat zambi cand antenutele unei langustine rasar din strachina neaosa de paella. Pentru ca nu e ciudat sa te manjesti pana la coate luptandu-te cu o farfurie de midii si stridii. Pentru ca au impresia ca au inventat Creme brulee doar pentru ca i-au spus Crema catalana. Pentru cele cateva mii de tipuri de tapas existente. Pentru xurros com xocolate (in catalana). Pentru tortilla de patatas. Pentru ca nu se joaca cu un degetar de cafea, ca italienii.
Pentru asta si mai mult.
Si, nu in ultimul rand, "cum".
Simplu, extrem de simplu.  Totul (evident, daca stii unde sa cauti si cum sa gasesti) e proaspat, elementar si atat de evident. Iei ulei de masline, cateva ingrediente proaspete, orice iti da marea, arunci putin sofran si multa pasiune, si gata. A cenar!

Structurat.
Se mananca fara efort la micul dejun. In principiu, bocadillos (sau bocata) - sandwichuri cu orice, calde sau reci, de la jamon Serrano, queso Manchego (inca cea mai buna branza pe care am gustat-o vreodata, cu scuzele de rigoare pentru fineturile frantuzesti), embutidos (salamuri de tot felul sau mezelarii) la tortilla de patatas (cam mult pentru mine: paine + ou + cartof). Din pacate, sau dorinta de a manca mai putin dimineata, am inceput periplul prin oras cu inacceptabil de multe croissante, dar, asta e, promit sa ma redresez.
Se bea, slava cerului, cafea. Multa. Cafe amb lett (cu lapte), cortado (espresso), con hielo (un sacrilergiu pe care nu il inteleg inca - ti se serveste o cafea fierbinte si un pahar de gheata peste care trebuie sa o torni).


Bocadillo de jamon y queso, bar obscur de cartier, Pedrables, Barcelona

Se mananca tarzior si usurel la pranz. Asta daca nu esti turist. In orice caz, trebuie sa te grabesti pentru ca la 16.00 incepe siesta si totul (vreau sa spun TOTUL) se inchide. Daca esti suficient de ghinionist incat sa nu iti fie foame pana in 15.30, va trebui sa te multumesti cu un sandwich luat de prin lanturile occidentale de fast food (care au alti dumnezei) pana in jur de ora 19.00 cand orasul prinde iar viata.
Se mananca multa paella (orez cu sofran si orice altceva: fructe de mare, pui, iepure, legume sau toate la un loc), mult peste si fructe de mare, mult porc. Au putine supe - am incercat eu un gaspacho nu extraodrinar, dar racoritor (sunt rosiile proaspete batute bine in blender cu busuioc si condimente si servite cu crutoane).
Au zeci de variante de meniu prestabilit si destul de ieftin, dar, recomand sincer sa incercati versiunile "a la carte" - sunt ceva mai scumpe, dar portiile sunt mai generoase, facute cu ceva mai multa grija decat cele "la gramada" si iti ofera posibilitatea de a alege.

Gaspacho

Dar, va rog, pe tot ce aveti mai sfant, mancati local, traditional, mancati orice nu ati mai incercat pana acum. Nu trebuie sa va placa, nu trebuie sa faceti un obicei din creveti cu usturoi sau sparanghel, dar incercati. Cine stie, va poate surprinde. In sensul asta sunt foarte mandra de ai mei - Vali gateste dumnezeieste paella valenciana, revueltos con gambas y setas (omleta cu ciuperci si creveti) si home-made sangria, Laura m-a invatat sa curat cipirones (mini calamari care se trag in ulei de masline cu usturoi si patrunjel), Elena a incercat orice (mi-a jurat razbunare dupa ce i-am dat sa guste sparanghel alb, dar a incercat) si s-a bucurat de paella cu drag. Sunt curajosi si sunt mandra de ei pentru asta.
Chipirones - Chef: Laura

Paella de marisco - Chef: Vali

Tapas - Chez Vali & Laura

Se continua cu tapas.
Tapa inseamna literal "capac". Practic tapas sunt o scuza ceva mai elaborata si foarte rafinata de a bea. Sunt variate aperitive (de cele mai multe ori foarte picante sau sarate) care iti fac pofta de paharul de vin pe care il acopera. Pot fi infinit de simple: mini felii de paine frecate cu usturoi si rosii, o felie de jamon acoperita de ardei copt si ou prajit, cateva migdale, masline sau ansoa sau extrem de elaborate: creveti in mii de feluri, caracatita sau sepie, calamar umplut, etc.
A tapear
Picar (betele sunt folosite pentru a usura procesul)












Sunt gustoase, picante, nu te plictisesti niciodata si dau frau liber imaginatiei oricarui bucatar.

In plus, va tin de foame pana la cina.
Garantat.





   
Se mananca si sanatos.
Am vazut multe restaurante vegetariene, organice, multa nouvelle cuisine, semn ca bucataria catalana, cel putin, e deschisa influentelor de tot felul.
Unele dintre ele sunt extrem de inovative si se marketeaza cu ce pot :)

Stand de produse organice in Mercat de la Boqueria


Meniu restaurant vegetarian, Paseig de Gracia

De postre

 Se mananca si desert. Foarte dulce, cu foarte multe migdale, fructe uscate si miere (influenta bucatariilor orientale din apropiere). Am incercat vreo 4-5 versiuni de turron (un amestec de zahar, miere si albus de ou cu pasta de migdale sau alte nuci si alune) pe care l-au diversificat (si alterat, din pacate cu "surogate" de ciocolata ce il indeparteaza de origini). Este de neratat si de adus acasa, cu siguranta (noi am optat pentru variante cu crema catalana).

Stand de turron, Mercat de la Boqueria
Migdalele sunt esentiale - le gasesti in polvorones (o prajiturica tip shortbread cookie cu mult mult mult zahar), in almendrados si multe altele.
In rest, gasesti dulciuri specifice mai greu - peste tot flan (un fel de pudding de vanilie si scortisoara) si, desigur, crema catalana (imi pare rau, dar e crema de zahar ars toata ziua si nu au inventat-o ei :)).
Crema catalana, Playa de Barceloneta
Ce e unic si inimitabil, din ce am descoperit pana acum, e desertul (pe care il servesc si ca mic dejun) churros con chocolate. Sunt niste gogosi lunguiete prajite in ulei si foarte putin dulci care se servesc alaturi de cea mai buna ciocolata calda cu putinta (este destul de consistenta si extrem de savuroasa). Trebuie sa le incerci plonjandu-le in ciocolata fierbinte, pudrate cu scortisoara din belsug, intr-o Churreria traditionala. Spaniolii nu fac prea multa galagie in jurul lor, dar, pentru cunoscatori, merita cu prisosinta.

Promit!
Churros con chocolate, Churreria in La Ribera, Barcelona
Cam atat pentru acest periplu.
Sper ca v-am deschis apetitul pentru calatorii de orice fel, ca v-am facut un pic pofta de viata si, de ce nu, de gatit.
Ah, era sa uit.
Bonus: in avionul de intoarcere, am calatorit alaturi de singurul blogger culinar roman care mi-a captat atentia pana acum: Adi Hadean. E un clujean tare priceput ale carui poze sunt incredibile, retete foarte interesante si initiative de laudat.
Va las cu el, daca aveti placere.

http://www.adihadean.ro/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu